Lilia Strîmbanu











{Iunie 29, 2014}   Dor de casă

Doru-n valuri malul îi lovește,
Marea-n spuma lui se contopește,
El turbat în alge se-ncîlcește
Și din nou pe țărm se-arunc-orbește.

E un sentiment nedefinit
Chiar de sensu-i pare explicit.
Cine poate ști cu-adevărat
Ce dor din senin l-a apucat,

Ce îl macină de se-ofilește,
Cu păcate dulci îl ispitește,
Apoi iar cu patimă robustă
Mintea i-o întunecă, i-o-ngustă.

Îl atrage în abisuri negre,
De nimic nu știe, nici nu vede,
De nu-i pasă, nici din ochi clipește
De gîndire trează-l jefuiește.

El pierdut refuză să mai lupte,
Rațiunea să o mai asculte,
Ea care părtașă cu răbdarea,
I-ar fi dăruit poate salvarea.

dor

Anunțuri


David IOn says:

foarte frumoase si realiste poezii!!….iti bucura sufletul!!!…felicitari Draga LILI



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: