Lilia Strîmbanu











{Iulie 6, 2014}   Pe ne-nțelesul poate-al tuturor

Așa e firea omenească

Să creadă, spere, să dorească,

Să-nșele, ierte și iubească,

E artă și-i Dumnezeiască.

E cer senin și norii grei,

E soare, lună și alei,

E mare fără de sfîrșit,

E vis real și-i împlinit.

Copii, părinți, amici și frați,

Dar și dușmani, adevărați,

De viață strîns îmbrățișați,

Cuprinși de moarte și uitați.

Finalul tragic? Poate da,

Nu am pretins la altceva,

Cînd viața asta e așa,

Că se sfîrșește cu moartea.

Sau poate-ncepe ea din nou,

Ca un actor pe alt platou,

Un jucător în cazinou

Și-un nou destin primit cadou.
a;a

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

et cetera
%d blogeri au apreciat asta: