Lilia Strîmbanu











{August 3, 2014}   Un surîs…

Cu răbdare treci și marea,
Iar cu zîmbetul furtuna,
Vei uita ce-i disperarea,
Dacă vei zîmbi într-una.

Dar zîmbește sincer astăzi,
Mîne poate nu va fi,
Ce a fost frumos dăunăzi
Poate nu va reveni.

Dăruiește lumii bine,
Într-un zîmbet o speranță
Toți vor trage înspre tine,
Molipsiți de cutezanță.

Tu vei fi lumina vieții
Și a zilelor lor triste,
Căci zîmbi-vor și pereții
Caselor ce-acum le sunt ariște.

…………………………………………..

Cel ce are cuget știe,
Un surîs e cît o mie,
De vorbe spuse să fie,
E o-ntreagă alchimie.
zimbet

Anunțuri


E omenește să greșești,
Dar trebuie să-ți ceri iertare,
Căci oare chiar nu știi tu oare,
Că-a ta greșeală rău îl doare?

Lasă mîndria și-alte vicii
Mai uită-o zi și de capricii,
Nu aștepta să dea uitării,
Nu-acesta e prețul iertării,

Nu-l duce-n lumea disperării,
Nu-l fă captiv capitulării.
Nu obliga omul s-aleagă,
Să fie demn sau să te ierte,
Mai bine dac-o să te certe,
Înseamnă că îi mai ești dragă.

Și că iubește, chiar de tace,
Vor spune unii: n-ai ce face,
Chiar nu vezi cum de ațe trage?
Și planuri dubioase coace,

Dar cucerit de-a ta iubire,
Te va sorbi doar din privire
Și va răspunde: fiți pe pace,
Căci tot ea mrejele desface
… …………………………….
E de mirare cum noi singuri,
Ne facem viața tristă, rea,
O transformăm în multe iaduri
Și-apoi ne plîngem „soarta-i grea”.
iertare



{Iunie 28, 2014}   Strigăt de tăcere

Cînd tăcerea fulgeră-n tot cerul,
Cînd străbate pînă și misterul,
Tace-voi de vremuri încruntată
De minuni ce nu au fost vreodată.

Tace-voi strigînd la-a ta tăcere
Provocată poate de durere,
De umile zile depănate
În povești și bancuri adunate.

Negre, grijile pe ochi pecetluite,
Și pe mîinile-ți de ani muncite,
Spatele și el încovoiat
De acel destin neobrăzat.

Care în tăcere-a fost făcut
Care pîn-la moarte a durut,
Dar și după, pe cealaltă lume
Cine știe-acum de ce anume.

Toți se-ascund de jale printre glume,
Numai una te cheamă pe nume,
Numai ea te strigă cu putere,
Însă nu o face din plăcere
Copleșită-n prag de disperare
Că iubirea-i în tăcere moare.
srigat



et cetera