Lilia Strîmbanu











{August 17, 2014}   În dragoste…

În dragoste nimic nu-i imposibil,
Cît este vie ea, poți fi flexibil.
Și tot ce-și spun cei doi pare credibil
Și orice compromis e admisibil.

Iar firul ce-i unește e vizibil
Și el la orice oră-i disponibil
Și-n horoscop îi este compatibil,
El, cel mai bun, frumos, cel mai sensibil.

Atent, drăguț, tot el irezistibil,
Cum ar putea face ceva oribil?
Și s-ar părea că nu este posibil,
Să plece într-un mod imprevizibil.

Și ea frumoasă, unica pe lume,
În șoaptă și în glas el îi tot spune,
Că-i fericirea lui fără de nume,
Un vis aevea, pe pământ minune.

Și ea îl crede ca și el de altfel,
Nici gînd să urmărească un alt țel,
E cu adevărat cel mai fidel,
Exemplu de urmat, un bun model.

Dar nu-i cred cei din jur, vai nemiloșii,
Visează să se certe hulubașii,
„Ne mint din ochi”, bîrfesc invidioșii
Și toarnă gaz pe foc tot ei, ca proștii.

Finalul este trist, e despărțirea,
Oricît de trainică, tot le-au ucis iubirea,
Pustie și pierdută e acum privirea,
În ochi a-nveșnicit durerea și uimirea.

Un paradox e lumea asta mare,
Chiar de iubești oricum nu-ți dă crezare,
De te desparți să nu aștepți iertare,
Căci lumea nu, ea nici-o vină n-are.
]n dra



Noapte ești tu?
Poate da poate nu,
Poate sunt zi
Ori amurg ori ce-o fi.

Te voi iubi,
Dar tu mă vei iubi?
Mă voi gîndi,
Iar apoi răzgîndi.

Te voi lăsa
Doar în dragostea ta.
Mă vei trăda?
Oare chiar vei putea?

Nu spune da
Și voi fi doar a ta.
Mă vei blama?
Tu sau eu victima?

Doar ei doi el și ea,
Reînvie iubirea
Și ucid despărțiea?
E prea grea întrebarea.
noi doi



et cetera