Lilia Strîmbanu











{iunie 27, 2014}   Dușman mi-e tăcerea

Dușman mi-e tăcerea
Și eu ei vrăjmaș.
În luptă pe moarte
Năimit-am arcaș

Să-i spulbere scutul
Călit în priviri,
Să-i macine firea
Cu tot cu trăiri.

S-o facă să strige,
Să cheme-ajutor,
În rugă să-mi ceară
Să nu o omor.

Și eu glorioasă,
Pe-o zi să o iert,
Să-i dau răsuflare,
Să nu o mai cert.

Iar ea umilită,
Să tacă-n priviri
Gîndind tot la mine
Și-a’mele porniri.

Să-mi spună pe nume,
Provoace-mi fiori
Uitată de lume
Pe cîmpuri de flori!

tacerea

Reclame


et cetera