Lilia Strîmbanu











http://www.publika.md/despre-a-doua-moldova-si-cine-sunt-cei-peste-un-milion-de-cetateni-ai-ei_948271.html

Foto: moldovenii.md

Moldova de dincolo



{Septembrie 16, 2009}   Amintiri din viitor

Vladimir Voronin- un nume care va persista în memoria mea încă mult timp. Mă gîndesc dacă peste 25-30 ani îmi voi mai aminti de el. Conform unui studiu efectuat recent oamenii memorizează mult mai bine evenimentele sociale de rezonanţă decît pe cele personale. Cu siguranţă nu voi uita că am fost cîndva unicul stat din Europa în care la putere se mai aflau comuniştii, că moldovenii cîndva alegeau comuniştii şi credeau în Dumnezeu concomitent, că am trăit cîndva intr-o ţară a minunilor. Cine nu ar vrea să trăiasca într-o ţară a minunilor? Paradoxul e că fug toţi de aici. La sigur îmi voi aminti de Vladimir Voronin, la fel ca şi de prima mea invăţătoare, doar că de fostul şef de stat- cu o mutră înăcrită, iar de invăţătoare- cu un zîmbet de satisfacţie şi plăcere pe faţă. S-ar părea că personal nu mi-a făcut nimic ex-preşedintele nostru. Aşa gîndeam eu cîţiva ani în urmă. De ce atunci timp de 2-3 ani mi-am schimbat atît de radical poziţia? De ce mi-au devenit atît de antipatici comuniştii şi în special Voronin? De-ar fi atît de uşor să ne împrejmuim cu un gard de piatră şi să nu ne lăsam influenţaţi de informaţiile pe care zi de zi le acumulăm. Posibil cărările mele s-au intersectat cu cele  ale persoanelor care mi-au explicat, clar şi simplu, de ce dintr-o ţară săracă am devenit cea mai săracă ţară din Europa, de ce situaţia bătrînilor,care primesc pensii mai mari decît acum 8 ani, este la fel de disperată, de ce în ţara mea sînt nevoită să vorbesc mai des limba rusă decît româna, de ce comuniştii se ţin morţiş de argumentul că democraţii nu dădeau pensiile şi salariile cu lunile, dacă în acea perioadă la guvernare s-au perindat 4 guverne nedemocrate şi doar 3-democrate, de ce aparent PIB-ul creşte, iar datoriile statului scad, cînd în realitate nu este aşa, de ce dacă vrei să-ţi exprimi liber opinia,trebuie să-ţi asumi riscul că poţi să nu te mai întorci acasă, de ce după 20 de ani de la destrămarea URSS mai sîntem încă sub caloşul Rusiei,de ce unul din părinţii mei se află, de ani de zile, la mii de km de noi si de ce nu mai sîntem o familie cum am fost înainte…

Aici trebuie să mă opresc pentru că sentimentele personale prevalează asupra judecăţii şi nu pot să-mi permit asta ca potenţial viitor jurnalist…



et cetera