Lilia Strîmbanu











{Octombrie 24, 2014}   Mamă: talent, vocație, profesie

 

Grea-i vocația de mamă
E și rol, e și talent,
Orice semn e de alarmă
Și-un surîs e-un compliment.

E și grijă, e și teamă,
Bucurie și durere,
E speranța cea de mamă
Ea doar dă, nimic nu cere.

Nouă luni ca nouă zile
Trec și iată timpul vine
Să începi cu alte file
Micul viața să-ți aline.

Inima ți se topește
Cînd îl vezi și pupăcești,
Sufletul ca pîinea crește
Căci copilul îți iubești.

Primul pas îți dă suflare,
Cade jos, tu îl ridici.
Fiu ca tine nimeni n-are,
Osanale îi dedici.

Iar primul cuvînt e mamă,
Numai tu l-ai înțeles.
El pe nume-acum te cheamă
Gungurește-un grai ales.

Trece timpul, vine toamna
E de școală piciul tău
Și de mînă-l duce mama
Căci e primul drum al său.

Drum de ani, de cunoștințe,
De speranțe și-adunări,
De-ncercări și de dorințe,
De iubiri și de trădări.

Și iar clopoțelul sună
De plecare pe-un nou drum,
Toți colegii se adună
Triști sunt dascălii acum.

Inima de mamă bate
Căci copilul ei e mare,
Dar tot mic e, de-ar răzbate
În lume și de-ar fi tare.

Trec și ani de facultate,
Se tot duc parcă n-au fost
Și urmează noi etape,
Să-și găsească-n viață rost.

Prima dragoste-i uitată
Și primul sărut la fel,
Vine-acum o perioadă
Cînd familia e-un țel.

E demult matur copilul
Și altcineva-l iubește,
Dimineața cu sărutul
Altă “mamă” îl trezește.

E deja și el părinte
Are-urmași și-i fericit,
Tot le spune dulci cuvinte
E adult și împlinit.

De părinți își amintește
Tot mai rar, doar uneori
Le spune că îi iubește,
Iar pe mamă-o trec fiori.

Vrea să-i spună: hai, copile,
În grădină după flori,
Să-adunăm noi doi zambile,
Să ne pierdem în culori.

Dar în loc să spună tace
Doar șoptește ne-nțeles:
Anii trec și n-am ce face
Ce-am sădit am și cules.
Amama

Anunțuri


{Iulie 2, 2014}   Dedicație rimei
Cu rima serile-mi petrec
Și zorii zilei întîlnesc,
Suntem acum un tot întreg
Poate-i talent, poate iubesc.

Eu singură nu înțeleg
Ce s-antîmplat, ce s-a produs,
Că din senin m-am apucat
Poezioare de compus.

Și muza e amica mea
Căci știe ea ce să-mi șoptească
Și mă cuprinde bucuria
Cînd vrea-adins să mă uimească.

Veți spune poate-a-nebunit
De scrie-n versuri despre rimă,
Dar eu o să răspund smerit
Că asta chiar nu e o crimă.
poezii-de-dragoste_0870



et cetera