Lilia Strîmbanu











Bine e, atunci să fie
Fără rău și fără ură,
Este ca o alifie
Drept că are și măsură.

Binele mai rar se-ntîmplă,
Unii nici nu-l recunosc,
Are o formulă simplă
Taină ce puțini cunosc.

El nu strigă-n gura mare
Cerînd să-l aplaudăm,
Nu necesit-afirmare
Meritul să-i confirmăm.

Doar șoptește cu sfială:
E puțin ce am făcut,
Poate-i ziua specială,
De aș fi putut mai mult.

Asta-mi e menirea-n lume,
Să ajut așa cum pot
Și confirm că sunt anume
Al răului antidot.

Eu îi sunt dușman de moarte,
Dar și frate totodată,
Însă pace între soarte
Nu vom face niciodată!

BINE, RAU



{Iulie 2, 2014}   Dedicație rimei
Cu rima serile-mi petrec
Și zorii zilei întîlnesc,
Suntem acum un tot întreg
Poate-i talent, poate iubesc.

Eu singură nu înțeleg
Ce s-antîmplat, ce s-a produs,
Că din senin m-am apucat
Poezioare de compus.

Și muza e amica mea
Căci știe ea ce să-mi șoptească
Și mă cuprinde bucuria
Cînd vrea-adins să mă uimească.

Veți spune poate-a-nebunit
De scrie-n versuri despre rimă,
Dar eu o să răspund smerit
Că asta chiar nu e o crimă.
poezii-de-dragoste_0870



et cetera