Lilia Strîmbanu











{Octombrie 24, 2014}   Mamă: talent, vocație, profesie

 

Grea-i vocația de mamă
E și rol, e și talent,
Orice semn e de alarmă
Și-un surîs e-un compliment.

E și grijă, e și teamă,
Bucurie și durere,
E speranța cea de mamă
Ea doar dă, nimic nu cere.

Nouă luni ca nouă zile
Trec și iată timpul vine
Să începi cu alte file
Micul viața să-ți aline.

Inima ți se topește
Cînd îl vezi și pupăcești,
Sufletul ca pîinea crește
Căci copilul îți iubești.

Primul pas îți dă suflare,
Cade jos, tu îl ridici.
Fiu ca tine nimeni n-are,
Osanale îi dedici.

Iar primul cuvînt e mamă,
Numai tu l-ai înțeles.
El pe nume-acum te cheamă
Gungurește-un grai ales.

Trece timpul, vine toamna
E de școală piciul tău
Și de mînă-l duce mama
Căci e primul drum al său.

Drum de ani, de cunoștințe,
De speranțe și-adunări,
De-ncercări și de dorințe,
De iubiri și de trădări.

Și iar clopoțelul sună
De plecare pe-un nou drum,
Toți colegii se adună
Triști sunt dascălii acum.

Inima de mamă bate
Căci copilul ei e mare,
Dar tot mic e, de-ar răzbate
În lume și de-ar fi tare.

Trec și ani de facultate,
Se tot duc parcă n-au fost
Și urmează noi etape,
Să-și găsească-n viață rost.

Prima dragoste-i uitată
Și primul sărut la fel,
Vine-acum o perioadă
Cînd familia e-un țel.

E demult matur copilul
Și altcineva-l iubește,
Dimineața cu sărutul
Altă “mamă” îl trezește.

E deja și el părinte
Are-urmași și-i fericit,
Tot le spune dulci cuvinte
E adult și împlinit.

De părinți își amintește
Tot mai rar, doar uneori
Le spune că îi iubește,
Iar pe mamă-o trec fiori.

Vrea să-i spună: hai, copile,
În grădină după flori,
Să-adunăm noi doi zambile,
Să ne pierdem în culori.

Dar în loc să spună tace
Doar șoptește ne-nțeles:
Anii trec și n-am ce face
Ce-am sădit am și cules.
Amama



Viața e un joc,
Un joc de cuvinte,
Sau dai înapoi,
Sau mergi înainte.

Nu poți sta pe loc,
Viața e mișcare,
Faci un pas mai mic
Sau unul mai mare.

De-ncerci reușești,
Cu multă răbdare,
De vei pune preț
Și pe abordare.

Fii ambițios,
Nu pierde speranța,
Luptă, dar onest
Și cu siguranță.

Mergi pîn-la sfîrșit,
Chiar de-i imposibil,
Căci niciun succes
Nu e previzibil!

Reușita e
Uneori amară,
Și întreaga lume
Pare-o adversară.

Nu-i ușor să fii,
Tu primul pe culme,
Căci și-acolo sus
Primești multe palme.

Prețul pare mare,
Poate-așa și este,
Dar cum altfel vrei
Viață de poveste?
viata e un joc



{August 4, 2014}   Aparențe

În suflet se trezește o furtună
Și fulgeră cu foc și pară, tună.
Nu e ușor să porți pe cap cunună,
Căci n-ai de-ales, urmează să fii bună.

Dar cum se descifrează astă bunătate
Smirenie, Blîndețe, Puritate?,
Chiar nu ar mai avea însemnătate
De am trata viața cu demnitate.

Dar noi ne-mpotrivim acestor vremuri,
Și viața ne transformă-n scrum și fumuri,
Sunt multe piedici pe mai multe drumuri,
Deși insiști că nu ții teamă, tremuri.

Și tu, și ei și toți noi împreună,
Ne-ascundem după zîmbet de furtună,
Nu-i de moment, e pentru totdeauna,
Ori te ridici, ori cazi în văgăună.

Și recunosc, iertată-mi fie siguranța,
Demult nu mai trăiesc doar cu Speranța,
N-aștept murind să vină Ambulanța,
Chiar dacă viața poate fi doar aparența.
aparente



{August 3, 2014}   Un surîs…

Cu răbdare treci și marea,
Iar cu zîmbetul furtuna,
Vei uita ce-i disperarea,
Dacă vei zîmbi într-una.

Dar zîmbește sincer astăzi,
Mîne poate nu va fi,
Ce a fost frumos dăunăzi
Poate nu va reveni.

Dăruiește lumii bine,
Într-un zîmbet o speranță
Toți vor trage înspre tine,
Molipsiți de cutezanță.

Tu vei fi lumina vieții
Și a zilelor lor triste,
Căci zîmbi-vor și pereții
Caselor ce-acum le sunt ariște.

…………………………………………..

Cel ce are cuget știe,
Un surîs e cît o mie,
De vorbe spuse să fie,
E o-ntreagă alchimie.
zimbet



Razele pictează-n aer umbre,
După care stau destine sumbre,
Viețile sunt colorate-n zebre,
Ferb ca în cotlon mănunchi de febre.

Ne mișcăm ca zombi fără zile,
Mai gîndim, dar cu gînduri tiptile.
Noi eroi sau ființe fragile?
Mai degrabă-n Spania gherile.

Ne blocăm dacă pornim idile,
Nu mai suntem oameni, ci fosile.
Pierdem urma printre mii de file
De istorii triste și umile.

Noaptea-i luminată de lanterne,
Ce ascund de fapt taine eterne,
Ziua adevăruri nu discerne
Peste ele-un strat de praf așterne.

Și-amintiri uitate-în trecuturi,
Fericiri pierdute în tumulturi,
Oameni ce trăiesc de ani alături,
Astăzi dorm sub diferite pături.
iros



et cetera