Lilia Strîmbanu











{August 3, 2014}   Un surîs…

Cu răbdare treci și marea,
Iar cu zîmbetul furtuna,
Vei uita ce-i disperarea,
Dacă vei zîmbi într-una.

Dar zîmbește sincer astăzi,
Mîne poate nu va fi,
Ce a fost frumos dăunăzi
Poate nu va reveni.

Dăruiește lumii bine,
Într-un zîmbet o speranță
Toți vor trage înspre tine,
Molipsiți de cutezanță.

Tu vei fi lumina vieții
Și a zilelor lor triste,
Căci zîmbi-vor și pereții
Caselor ce-acum le sunt ariște.

…………………………………………..

Cel ce are cuget știe,
Un surîs e cît o mie,
De vorbe spuse să fie,
E o-ntreagă alchimie.
zimbet



{Iulie 20, 2014}   Dezamăgire

Ce e dezamăgire-n alt cuvînt?
E visul spulberat de un săbatic vînt,
E ceea ce nici nu-ți trecea prin gînd,
Că te va face să adormi plîngînd.

Să vrei aevea să dispari pe veci,
Și ochii-ți rătăciți, pustii și reci,
Iar vorba e-n cuvinte dure, seci.
Nici sensurile nu le mai diseci.

Nici pe ce lume ești nu înțelegi,
Prin gînduri fără noimă tot alergi,
Încerci fără succes și nu te reculegi,
Ce-a fost legat cîndva nu mai dezlegi

Te treci, te ofilești, renunți ușor,
Și orice om îți pare agresor,
Te ia pe neașteptate un puternic dor,
Iar zîmbetul pe buze e numai un decor.

Nu, nu, nu spune: vreau să mor,
Nu transforma viața-n abator,
Căci poate-acum îți pare-atrăgător,
Dar e de fapt un mit amăgitor.

Un drum ce duce doar în nicăieri,
Ce te-a blocat și azi și ieri și alaltăieri,
Și te-a făcut din nou și iar să speri,
Renunță, căci oricum nu vei primi ce ceri!
deza



et cetera