Se spune că sărbătoarea de Crăciun ne învață să fim mai buni. Așa este?

Bine e, atunci să fie
Fără rău și fără ură,
Este ca o alifie
Drept că are și măsură.

Binele mai rar se-ntîmplă,
Unii nici nu-l recunosc,
Are o formulă simplă
Taină ce puțini cunosc.

El nu strigă-n gura mare
Cerînd să-l aplaudăm,
Nu necesit-afirmare
Meritul să-i confirmăm.

Doar șoptește cu sfială:
E puțin ce am făcut,
Poate-i ziua specială,
De aș fi putut mai mult.

Asta-mi e menirea-n lume,
Să ajut așa cum pot
Și confirm că sunt anume
Al răului antidot.

Eu îi sunt dușman de moarte,
Dar și frate totodată,
Însă pace între soarte
Nu vom face niciodată!

Suflet orfan

Departe de mamă,
Departe de tată,
Pierdută în lume
Hoinară-i o fată.

Trăiește sihastră
Într-o poiată,
Din zarea albastră
Pătrunde-o săgeată.

E-o rază de soare
Ce brusc o orbește,
Ce trece prin gene
Și-n păr se-ncîlcește.

Doar ea-i pentru fată
O mic-alinare,
Căci știe sărmana
Că n-are scăpare.

Sortită uitării,
De toți umilită,
Cedată trădării,
Ce viață cumplită!

Orfană de mică
Ce groaznic destin,
Dar, totuși, voinică
Și-cu suflet creștin.

Ea știe durerea,
Tristețea o știe.
Plecați sunt părinții
În veșnicie.

Cuminte așteaptă
Micuța orfană,
Să vină un tată,
Să vină o mamă.

La piept s-o cuprindă,
Să rîdă în hohot,
Să nu îi mai fiarbă
Sufletu-clocot.

Dar trec zile-n șir,
Trece-o lună, un an,
Casa i-e cimitir
Și-așteptarea-i în van.

Trist adie un vînt
Zbuciumat de-amintiri,
Ea adoarme plîngînd
Gîndind la nemuriri.

Mamă: talent, vocație, profesie

 

Grea-i vocația de mamă
E și rol, e și talent,
Orice semn e de alarmă
Și-un surîs e-un compliment.

E și grijă, e și teamă,
Bucurie și durere,
E speranța cea de mamă
Ea doar dă, nimic nu cere.

Nouă luni ca nouă zile
Trec și iată timpul vine
Să începi cu alte file
Micul viața să-ți aline.

Inima ți se topește
Cînd îl vezi și pupăcești,
Sufletul ca pîinea crește
Căci copilul îți iubești.

Primul pas îți dă suflare,
Cade jos, tu îl ridici.
Fiu ca tine nimeni n-are,
Osanale îi dedici.

Iar primul cuvînt e mamă,
Numai tu l-ai înțeles.
El pe nume-acum te cheamă
Gungurește-un grai ales.

Trece timpul, vine toamna
E de școală piciul tău
Și de mînă-l duce mama
Căci e primul drum al său.

Drum de ani, de cunoștințe,
De speranțe și-adunări,
De-ncercări și de dorințe,
De iubiri și de trădări.

Și iar clopoțelul sună
De plecare pe-un nou drum,
Toți colegii se adună
Triști sunt dascălii acum.

Inima de mamă bate
Căci copilul ei e mare,
Dar tot mic e, de-ar răzbate
În lume și de-ar fi tare.

Trec și ani de facultate,
Se tot duc parcă n-au fost
Și urmează noi etape,
Să-și găsească-n viață rost.

Prima dragoste-i uitată
Și primul sărut la fel,
Vine-acum o perioadă
Cînd familia e-un țel.

E demult matur copilul
Și altcineva-l iubește,
Dimineața cu sărutul
Altă “mamă” îl trezește.

E deja și el părinte
Are-urmași și-i fericit,
Tot le spune dulci cuvinte
E adult și împlinit.

De părinți își amintește
Tot mai rar, doar uneori
Le spune că îi iubește,
Iar pe mamă-o trec fiori.

Vrea să-i spună: hai, copile,
În grădină după flori,
Să-adunăm noi doi zambile,
Să ne pierdem în culori.

Dar în loc să spună tace
Doar șoptește ne-nțeles:
Anii trec și n-am ce face
Ce-am sădit am și cules.

În dragoste…

În dragoste nimic nu-i imposibil,
Cît este vie ea, poți fi flexibil.
Și tot ce-și spun cei doi pare credibil
Și orice compromis e admisibil.

Iar firul ce-i unește e vizibil
Și el la orice oră-i disponibil
Și-n horoscop îi este compatibil,
El, cel mai bun, frumos, cel mai sensibil.

Atent, drăguț, tot el irezistibil,
Cum ar putea face ceva oribil?
Și s-ar părea că nu este posibil,
Să plece într-un mod imprevizibil.

Și ea frumoasă, unica pe lume,
În șoaptă și în glas el îi tot spune,
Că-i fericirea lui fără de nume,
Un vis aevea, pe pământ minune.

Și ea îl crede ca și el de altfel,
Nici gînd să urmărească un alt țel,
E cu adevărat cel mai fidel,
Exemplu de urmat, un bun model.

Dar nu-i cred cei din jur, vai nemiloșii,
Visează să se certe hulubașii,
„Ne mint din ochi”, bîrfesc invidioșii
Și toarnă gaz pe foc tot ei, ca proștii.

Finalul este trist, e despărțirea,
Oricît de trainică, tot le-au ucis iubirea,
Pustie și pierdută e acum privirea,
În ochi a-nveșnicit durerea și uimirea.

Un paradox e lumea asta mare,
Chiar de iubești oricum nu-ți dă crezare,
De te desparți să nu aștepți iertare,
Căci lumea nu, ea nici-o vină n-are.

Viața e un joc cu multe șanse de izbîndă, dar cu puțini care le doresc

Viața e un joc,
Un joc de cuvinte,
Sau dai înapoi,
Sau mergi înainte.

Nu poți sta pe loc,
Viața e mișcare,
Faci un pas mai mic
Sau unul mai mare.

De-ncerci reușești,
Cu multă răbdare,
De vei pune preț
Și pe abordare.

Fii ambițios,
Nu pierde speranța,
Luptă, dar onest
Și cu siguranță.

Mergi pîn-la sfîrșit,
Chiar de-i imposibil,
Căci niciun succes
Nu e previzibil!

Reușita e
Uneori amară,
Și întreaga lume
Pare-o adversară.

Nu-i ușor să fii,
Tu primul pe culme,
Căci și-acolo sus
Primești multe palme.

Prețul pare mare,
Poate-așa și este,
Dar cum altfel vrei
Viață de poveste?